Stratigrafie

Straturile unui cuvânt

Cine a lăsat fiecare cuvânt din română, și când

Româna e singura limbă romanică crescută înconjurată de slavi, condusă de la Istanbul, scrisă întâi în slavonă și cu litere chirilice, administrată pe rând din Buda și din Viena, învățată în greacă, apoi reconstruită cu bună știință după modelul francez. Tot ce a trecut pe aici a lăsat cuvinte, iar cuvintele se pot încă sorta după cine le-a adus.

Două numărători care nu dau același răspuns

Întrebarea „cine a dat cel mai mult limbii române” are două răspunsuri, și amândouă sunt corecte. Dacă numeri cuvintele din dicționar, câștigă franceza detașat: din cele 47.654 de lexeme cărora li se poate numi donatorul, 59,9 la sută vin din franceză, iar latina moștenită dă doar 4,7 la sută. Dacă numeri, în schimb, cuvintele dintr-o conversație, ierarhia se întoarce: latina ține 78,0 la sută din ce se spune, franceza 9,8 la sută.

Diferența nu e o eroare de măsurare. Franceza a dat multe cuvinte rare, iar latina a dat puține cuvinte pe care nu le poți ocoli. Toată gramatica e latină: prepozițiile, articolele, numeralele, pronumele, verbele auxiliare, adică piesele care se repetă în fiecare propoziție. Un vorbitor de română folosește lexicul francez ca pe un vocabular și lexicul latin ca pe o schelărie.

Pagina măsoară ambele lucruri și le ține separate, fiindcă răspunsul la „al cui e cuvântul ăsta” e mai interesant decât media lor.

Cuvinte distincte în dicționarCuvinte într-o conversație

Franceza 59,9% 9,8%

Latina moștenită 4,7% 78,0%

Maghiara 4,5% 0,4%

Vecinii slavi de mai târziu 4,4% 0,7%

Slavona bisericească 4,4% 3,0%

Turca osmanlie 3,5% 0,4%

Germana 3,1% 0,8%

Greaca 2,6% 0,5%

Aceleași două straturi, două întrebări, două ierarhii care se răstoarnă. Franceza a dat vocabularul; latina a rămas gramatica.

Secțiunea

Straturile stau în ordinea în care s-au depus, cel mai vechi jos. Grosimea benzii arată cât ocupă stratul, iar comutatorul schimbă întrebarea: câte cuvinte distincte a dat donatorul, sau cât din textul curgător țin cuvintele lui.

Necunoscut 2,8%
Formarea internă 2,3%
Engleza 2,3%
Franceza 59,9%
Italiana 2,0%
Latina savantă 2,5%
Germana 3,1%
Vecinii slavi de mai târziu 4,4%
Turca osmanlie 3,5%
Greaca 2,6%
Maghiara 4,5%
Slavona bisericească 4,4%
Slavii vecini 0,7%
Latina moștenită 4,7%
Substratul 0,3%

Comutați între primele două și veți vedea banda franceză strângându-se de la mai mult de jumătate la mai puțin de o zecime, în timp ce latina se umflă în locul ei.

Cuvintele ocupației au rămas în bucătărie

Straturile nu se distribuie la fel în registre, iar diferența are sens istoric. Cuvintele turcești sunt de 1,9 ori mai dese în replici de film decât în text enciclopedic. Cuvintele franceze sunt de 2,6 ori mai dese în text enciclopedic decât în replici. Aceeași limbă, două sorți opuse.

Explicația stă în modul în care au intrat. Turca a venit prin negoț și prin gospodărie, unde a și rămas, în ce se mănâncă, în ce se pune pe pat și în felul de a-ți exprima plictiseala. Franceza a venit prin școală și prin lege și a rămas în birou. Nimeni nu a scris regula asta nicăieri; e doar consecința drumului pe care fiecare strat a ajuns în limbă.

mai des în vorbiremai des în scris

Substratul 1,34×

Latina moștenită 1,28×

Slavii vecini 2,18×

Slavona bisericească 1,14×

Maghiara 0,60×

Greaca 0,56×

Turca osmanlie 1,86×

Vecinii slavi de mai târziu 1,12×

Germana 0,60×

Latina savantă 0,54×

Italiana 0,54×

Franceza 0,38×

Engleza 0,90×

Formarea internă 0,91×

Necunoscut 4,12×

Cum și-a schimbat statul vocabularul

Proza literară din corpus se oprește în 1949, fiindcă drepturile de autor închid arhiva. Legile fundamentale nu au problema asta: sunt publice, sunt datate la zi și se pot citi în serie. Nouă texte, din 1848 până în 2003, arată schimbul de straturi în singurul registru care traversează cele două secole fără întrerupere.

Vocabularul slavon de cancelarie dispare între 1848 și 1866. Cel francez urcă de la 8,1 la sută la 36,0 la sută și atinge maximul sub comunism. Cel turcesc nu apare niciodată, nici măcar în 1848, când țara încă plătea tribut Porții. Un stat poate fi vasal patru secole fără să împrumute un singur cuvânt pentru felul în care se administrează.

Franceza

Latina moștenită

Slavona bisericească

Vecinii slavi de mai târziu

Procent din cuvintele cărora li se poate numi donatorul

Vezi ca tabel

An	Document	Franceza	Latina moștenită	Slavona bisericească	Vecinii slavi de mai târziu
1848	Proclamația de la Islaz	8,1%	81,9%	3,3%	0,6%
1866	Constituția României	19,6%	71,4%	0,8%	0,2%
1923	Constituția României	24,0%	64,3%	1,0%	0,1%
1938	Constituția României	24,6%	63,4%	1,2%	0,1%
1948	Constituția Republicii Populare Române	33,7%	52,9%	2,3%	0,5%
1952	Constituția Republicii Populare Române	37,2%	49,6%	3,7%	1,1%
1965	Constituția Republicii Socialiste România	36,5%	48,7%	2,7%	1,7%
1991	Constituția României	35,8%	52,5%	1,5%	0,4%
2003	Constituția României, revizuită	36,0%	52,8%	1,2%	0,3%

Cele cincisprezece straturi

Substratul

înainte de anul 106 · Populația de dinaintea Romei

Singurul strat al cărui donator nu are nume, fiindcă limba din care vin cuvintele nu a fost scrisă niciodată. Un cuvânt ajunge aici prin eliminare: când latina nu îl explică, slava nu îl explică, iar albaneza are o rudă pentru el, fiindcă albaneza stă pe același substrat preroman. Sunt vreo sută douăzeci în toată limba și se strâng acolo unde lucrează un cioban: forme de teren, arbori, părți din corpul animalului, unelte de stână. Dovada fiind negativă, dezacordul e regula: pentru 24 dintre cuvintele de aici dexonline scrie pur și simplu că nu se știe.

Cuvinte: 126
Vorbit: 0,3%
Scris: 0,2%

Cele mai frecvente

Latina moștenită

106–secolul VII · Roma, și apoi o mie de ani de vorbit

Temelia. Puține cuvinte și aproape tot textul: 78,0 la sută din ce se vorbește și 60,9 la sută din ce se scrie. Aceste cuvinte au intrat pe gură și au fost deformate de folosire, nu copiate din carte: aqua a ajuns apă, noctem a ajuns noapte, oculus a ajuns ochi. Detaliul care surprinde e că vocabularul creștin de bază e latin, nu slavon: biserică vine din basilica, Dumnezeu din Domine Deus, cruce, înger și a boteza pe același drum. Creștinismul a ajuns aici înainte de slavoni, iar slavona a venit peste el mai târziu, ca limbă de slujbă.

Cuvinte: 2.238
Vorbit: 78,0%
Scris: 60,9%

Cele mai frecvente

Slavii vecini

secolele VI–X · Sate slave printre sate românești

Un strat de conviețuire. Slavii care s-au așezat printre români au lăsat cuvinte luate cu urechea, din curte și de pe câmp, iar stratul se recunoaște după registru: aici sunt nevoia, gâtul, baia, banul. Se vede și în felul cum se folosesc astăzi, de 2,2 ori mai des în vorbire decât în scris.

Cuvinte: 338
Vorbit: 0,5%
Scris: 0,2%

Cele mai frecvente

Slavona bisericească

secolele X–XVII · Biserica și cancelaria domnească

Limba în care româna a fost scrisă înainte să fie scrisă în românește, cu litere chirilice, până în anii 1860. Un strat cu două instituții în el: liturghia a dat raiul, iadul, duhul, postul, praznicul, iar cancelaria a dat boierul, vama, pravila, hrisovul, logofătul. Partea neașteptată e cât de adânc a intrat în intimitate: a iubi, prieten, a trăi, dragoste vin toate din limba slujbei. Partea previzibilă e că vocabularul de cancelarie a murit: în proclamația de la Islaz, din 1848, cuvintele slavone țin 3,3 la sută din text; în constituția de la 1866 țin 0,8 la sută.

Cuvinte: 2.085
Vorbit: 3,0%
Scris: 2,6%

Cele mai frecvente

Maghiara

secolele XI–XIX · Transilvania, opt secole de vecinătate și de administrație

Cuvântul pentru oraș e maghiar, iar cuvântul pentru sat e latin, ceea ce spune destul de limpede unde se ținea puterea și unde se ținea viața. Stratul a dat gândul, chipul, felul, marfa, hotarul, meșterul. A dat însă și un instrument: sufixul verbal -ui, cu care româna fabrică de atunci verbe din orice, inclusiv din rădăcini care n-au fost niciodată maghiare. A locui e maghiar, a chibzui e maghiar, dar mașina de făcut verbe a rămas în limbă și lucrează pe cont propriu.

Cuvinte: 2.142
Vorbit: 0,4%
Scris: 0,6%

Cele mai frecvente

Greaca

secolele X–1821 · Bizanțul, apoi domnii fanarioți

Două canale, la mai bine de cinci secole distanță. Bizanțul a trimis cuvinte prin biserică; apoi, între 1711 și 1821, Poarta a numit la București și la Iași domni greci din cartierul Fanar al Istanbulului, cu o administrație și o școală în greacă. O sută zece ani de cârmuire grecească au lăsat un strat mai subțire decât ar bănui cineva: 2,6 la sută din lexemele cu donator cunoscut. A lăsat, ca și maghiara, o unealtă: terminația -isi, din care româna a scos a chivernisi și a economisi.

Cuvinte: 1.224
Vorbit: 0,5%
Scris: 0,9%

Cele mai frecvente

Turca osmanlie

secolele XV–XIX · Negoțul și gospodăria, nu administrația

Patru secole de suzeranitate otomană au lăsat cafeaua, ciorba, iaurtul, dulapul, cearșaful, geamul, tavanul, papucul, mahalaua, bacșișul, chiful și hazul. Ce nu au lăsat e vocabularul statului, iar asta se potrivește exact cu felul în care a funcționat stăpânirea: Poarta lua tribut și numea domni, dar nu a colonizat și nu a administrat direct Țara Românească și Moldova. Cuvintele au intrat prin piață și prin bucătărie, nu prin cancelarie, și acolo au rămas. În replicile de film sunt de 1,9 ori mai dese decât în text enciclopedic, iar în cele nouă texte constituționale măsurate, din 1848 până în 2003, sunt practic absente.

Cuvinte: 1.652
Vorbit: 0,4%
Scris: 0,2%

Cele mai frecvente

Vecinii slavi de mai târziu

secolele XVI–XX · Bulgari, sârbi, ucraineni, ruși, polonezi

Granițele, apoi imperiile. Rusa vine de două ori, întâi cu ocupația și administrația de după 1828, apoi cu deceniile sovietice, și e singurul strat căruia comunismul i se vede în cifre: în textul oficial urcă de la 0,1 la sută în constituția din 1938 la 1,7 la sută în cea din 1965, după care coboară din nou.

Cuvinte: 2.117
Vorbit: 0,7%
Scris: 0,6%

Cele mai frecvente

Germana

secolele XII–XX · Sașii, administrația habsburgică, atelierul

Sașii ajung în Transilvania din secolul al XII-lea, administrația austriacă după 1699, iar tehnica odată cu industrie. De aici vin șurubul, ștecherul, bormașina, chelnerul, șprițul, cartoful și rucsacul, adică un strat de atelier și de bucătărie orășenească. Se citește mai des în scris decât în vorbire, semn că a intrat în limbă împreună cu obiectele și cu instrucțiunile lor.

Cuvinte: 1.473
Vorbit: 0,8%
Scris: 1,3%

Cele mai frecvente

Latina savantă

1780–1900 · Cărturarii, pe hârtie și cu intenție

Latina intră a doua oară, la o mie cinci sute de ani după prima, pe drumul opus: prin ochi, nu prin gură, și dintr-o decizie, nu din obișnuință. Școala Ardeleană a folosit descendența latină a limbii ca argument politic, iar mai târziu Timotei Cipariu și dicționarul Laurian–Massim din 1871–1876 au încercat să relatinizeze vocabularul până la ridicol și au fost luați în râs pentru asta. Ce a rămas sunt dubletele: același cuvânt latin ajuns de două ori, cu sensuri diferite. Din digitus avem deget și digital, din gravis avem greu și grav, din directus avem drept și direct, din frigidus avem frig și frigid. Prima formă a stat în gură o mie de ani; a doua a fost citită într-o gramatică.

Cuvinte: 1.190
Vorbit: 1,8%
Scris: 3,4%

Cele mai frecvente

Italiana

1800–1930 · Muzica, arta, banca

Un strat mic și ușor de recunoscut după domenii: partitura, scena, banca. Generația de la 1848, care își făcuse studiile în Italia și vedea în italiană o soră mai mare a limbii, a adus și o parte din vocabularul politic al momentului.

Cuvinte: 960
Vorbit: 0,7%
Scris: 1,3%

Cele mai frecvente

Franceza

1830–1918 · O alegere, nu o ocupație

Singurul strat mare depus fără ca nimeni să fi impus nimic. Elita învăța la Paris, codul civil din 1864 a fost tradus din cel napoleonian, statul s-a construit după tipare franceze, iar limba a primit odată cu ele tot vocabularul politicii, administrației și abstracțiunii. Se vede cel mai curat în limba statului despre sine: cuvintele franceze țin 8,1 la sută din proclamația de la 1848, 19,6 la sută din constituția de la 1866, care e copiată după cea belgiană din 1831, și 36,0 la sută din constituția în vigoare. Vârful nu e însă unde s-ar aștepta cineva, ci în 1952, la 37,2 la sută, fiindcă vocabularul administrativ al comunismului românesc e el însuși franțuzesc: planificare, industrializare, colectivizare.

Cuvinte: 28.546
Vorbit: 9,8%
Scris: 25,8%

Cele mai frecvente

Engleza

din 1960, mai ales după 1990 · Prestigiul și ecranul

Stratul care se depune acum. Se comportă exact cum s-a comportat franceza, prin prestigiu și prin media, iar deosebirea e că de data asta se poate urmări în direct. În dicționarul paginii are 1.100 de cuvinte, adică 2,3 la sută din total, cam cât avea franceza pe la 1830.

Cuvinte: 1.100
Vorbit: 0,4%
Scris: 0,5%

Cele mai frecvente

Formarea internă

din secolul XVI · Româna, singură

Cuvinte făcute în limbă din piese existente, prin compunere sau prin derivare. Stratul care nu are în spate nici o ocupație și nici o admirație, doar nevoia de a numi ceva ce nu avea încă nume.

Cuvinte: 1.118
Vorbit: 0,9%
Scris: 1,0%

Cele mai frecvente

Necunoscut

fără dată · Nimeni nu poate spune

1.345 de lexeme pe care lingvistica nu le atribuie nimănui, printre ele câteva pe care un vorbitor le-ar crede cele mai românești din toate. Stratul e și locul în care se vede cel mai bine cât de fragilă e o statistică pe cuvinte rare: proporția lui în vorbire atârnă în bună măsură de un singur cuvânt foarte frecvent, conjuncția dar, a cărei origine nu e stabilită.

Cuvinte: 1.345
Vorbit: 1,8%
Scris: 0,4%

Cele mai frecvente